Continuăm seria interviurilor cu prietenii AIC alături de Cristina Căpitănița, activist de mediu, membru al Asociației Mai Bine și coordonator al atelierului de Protecția Mediului și Sustenabilitate din cadrul proiectului #PREƧENT. Vă dezvăluim o incursiune aproape idilică, care își are începutul în cantonul unui unchi pădurar, chiar în inima pădurii. 🙂
Bună, Cristina,
Mulțumim că ai rămas un pic mai mult în proiectul #Present, așa încât să te descoasem nițel și să-i lăsăm pe cei care ne citesc să te cunoască dincolo de prezentările și pozele din cadrul proiectului.
Vrem să te cunoaștem mai bine. Spune-ne, cine și cum este omul și profesionistul Cristina Căpitănița?
Sunt o persoană care provine dintr-o familie numeroasă, cu zeci de verișori, împreună cu care am gustat din bucuria de a ne petrece verile copilăriei în vacanțe exotice la cantonul unchiului pădurar din miezul unei pădurii (Pârcovaci, jud. Iași). Contactul direct cu pădurea sălbatică, izvoarele Bahluiului, dar și cu animalele sălbatice (porci mistreți, căprioare, șerpi), împreună cu “tabăra” de verișori și prieteni a reprezentat experiența în care Copilul – Sâmbure de atunci a ales să se dezbrace de straturile EGO, urmând ca, în timp, să îmbrace noi straturi ECO sub forma persoanei de acum.
Ce te-a determinat să te îndrepți spre domeniul ecologiei și protecției mediului și ce te-a motivat să continui în această arie de activitate?
Respectul pentru natură și pentru biodiversitatea ei pe care l-am adoptat natural de mică a început să vibreze un ecou mai puternic în mine odată ce am descoperit comunitatea Mai bine din Iași și am ales să particip la activitățile asociației.
Încă de la primele evenimente la care am participat, “Buy Nothing Day”, “Slow Food”, “Bazar Solidar” am trăit senzația unei familiarități stranii și convingerea că la un moment dat, în viitor, voi ajunge să activez mai mult decât un membru simpatizant. Dorința de a face parte dintr-un colectiv care îmi împărtășește valorile și principiile, împreună cu care aș putea să dau înapoi Naturii din grija cu care m-a crescut a fost principalul motiv pentru care am ales să activez profesional și în afara unui birou.
Povestește-ne puțin despre călătoria ta în lumea ecologiei. Cum erai la început și cum ești acum? Cum te-a schimbat această experiență?
“Când copilul era copil, nu știa că este un copil. Pentru el, totul avea un suflet și toate sufletele erau una.” (extras din filmul Wings of Desire – Wim Wenders).
Îmi este greu să mă gândesc la un moment de început în lumea ecologiei. De mică mă luptam cu convingeri ecologice. De multe ori, la mesele familiale, aduceam în discuție comportamente care nu mi se păreau “suficient” de ecologice sau care primau în scopuri pe care le consideram mai puțin etice. Cert este că mă simțeam singură și neînțeleasă, și neputincioasă. Acum simt că fac parte dintr-o masă mai mare de oameni care, împreună cu ceea ce au ales să reprezinte, formează un Suflet. Iar prin munca lor zilnică au grijă de acel Suflet.
Cum arată programul unei zile obișnuite din viața ta? Ne poți împărtăși niște obiceiuri din rutina ta care crezi că sunt neobișnuite și utile în același timp?
O zi obișnuită (puneți-vă încălțări de alergat) este o zi în care mă împart între munca de birou, la Miolk, munca la proiectele Asociației Mai bine, timpul petrecut cu prietenii și cu partenerul meu și, până de curând, cu motanul Hedwig. De multe ori, după finalul programului de lucru se întâmplă să mai fac o colectă de alimente din care mai pregătesc câte un pachet și pentru Dna Viorica (o bătrână rămasă singură a cărei viață a devenit un stres al supraviețuirii în grija constantă a lemnelor de foc), la poarta căreia ajung câteodată și pe întuneric. Unul din cele mai firești lucruri pentru mine este să închei ziua alegând să citesc dintr-una din cele peste 10 cărți începute care mă așteaptă pe noptieră, câte una pentru fiecare stare de spirit și care pune stop timpului, de fiecare dată când întorc pagina. Recomandare de lectură actuală: “Povești despre două planete. Schimbări climatice și inegalitate într-o lume divizată” – Editura Black Button Books
Îți place ce faci, ești dedicată și îți dorești să crești, să continui să activezi în domeniul protecției mediului, sustenabilității. Cum măsori succesul în activitatea pe care o desfășori? Care este, în cinci cuvinte, sfatul-cheie pe care l-ai da unei persoane care vrea să aibă succes în același domeniu?
Îmi e greu, dacă nu imposibil să descifrez cuvântul succes în vocabularul protecției mediului și al ecologiei, mai ales într-un cadru din ce în ce mai actual al unui colaps climatic. Un real succes poate fi să plantezi un copac și să vezi cum acesta ajunge la maturitate. Sau un atelier pe care l-ai susținut și în urma căruia un copil a plantat un copac care a supraviețuit vremurilor. Sfatul meu, pentru o persoană care vrea să activeze în acest domeniu este să nu mai amâne acest lucru: THERE IS NO PLANET “LATER”.
Odată ce ai acceptat să fii trainer #Present ai avut anumite așteptări în ceea ce privește desfășurarea atelierului de Protecția Mediului și Sustenabilitate. Ce s-a confirmat și ce a mers diferit față de cum credeai că o să se întâmple?
Am avut mari emoții pentru că, în urmă cu ceva timp, făcusem voluntariat cu copiii de la un centru de plasament, iar gândul revederii cu o parte din ei, mai ales după perioada pandemiei m-a făcut mai degrabă să mă concentrez pe emoție, poate mai mult decât pe partea practică a activității. Surpriza a venit însă de la un alt centru de plasament, unde nu mai fusesem și unde, deși ni s-a spus că acolo copiii se vor concentra mai greu și că va trebui să ne repetăm, am reușit să ducem la bun sfârșit cele propuse și să facem și o acțiune de ecologizare. Bineînțeles, pentru că atelierele noastre erau adresate copiilor, ne-am așteptat ca noi să ne ghidăm atelierele după nevoile și cerințele lor, ceea ce am și făcut. Prin urmare, am improvizat mult, am schimbat structura atelierului de la centru la centru ceea ce ne-a surprins plăcut și pe noi și ne-a oferit șansa de a ne hrăni din emoțiile copiilor.
Care este partea din experiența ta în #Present despre care ai vrea să-i povestești lumii întregi, care trebuie să fie auzită?
Cursul emotiv al copiilor pe decursul atelierului. Dacă la început aceștia erau sceptici și mai puțin răbdători, imediat ce “s-au conectat cu natura” au început să înflorească în zâmbete și să zumzăie cu întrebări. 🙂
Este #Present un proiect necesar copiilor din centrele sociale din Iași? Dacă da, cum ar arăta #Present în viitor, în ce direcții crezi că ar prinde contur și le-ar fi de folos copiilor?
Este VITAL.
În viitorul copiilor din centrele sociale, (din întreaga țară, de ce doar din Iași?) pe care eu aș dori să-l văd posibil este acela în care #Present devine un arbore cu rădăcini bine împământate în viața lor și în care, cu ajutorul întregii comunități, dar mai ales al Statului Român oferă ateliere de educație sexuală, de activism, de protecție a mediului, de mentorat și ghidaj profesional, de sustenabilitate, de buen vivir, hrană sănătoasă, grădinărit, de sănătate psihică, de descoperit pasiuni… dar care, prin orice ar face, oferă ajutor pe termen lung și constant.
Tragem cu ochiul în agenda ta și vedem niște planuri de viitor. Poți să ne împărtășești ce urmează să faci și cum pot ajunge la tine cei care ne citesc?
Împreună cu colegii de la Asociația Mai bine lucrăm la un proiect de pionierat în domeniul grădinăritului urban și al școlilor reziliente. Astfel, în luna noiembrie vom avea acțiuni de plantare și vom lucra la designul a 10 grădini de instituții școlare din Iași, urmând ca din primăvară să continuăm cu acțiuni de permacultură urbană și să transformăm grădinile în #grădinicomestibile pentru elevi și profesori. Totodată, în cadrul unui proiect de combatere a risipei alimentare, cât de curând, în meniul bistro-ului nostru CUIB se vor regăsi și alimente recuperate de la producători și furnizori locali. Cei care doresc să devină voluntari în Asociația Mai bine, să ofere lemne de foc pentru doamna Viorica, să afle mai multe despre drepturile muncitorilor și ale muncitorilor din industria de confecții din România și din afară (vezi pagina Clean Clothes Campaign Romania), și despre celelalte proiecte marca REDU și CUIB, mă pot contacta la adresa cristina@maibine.eu.
Dacă dorești să susții schimbarea în Mai Bine atunci hai încuib – devino membru al comunității noastre sau abonează-te la newsletter-ul nostru!
* Pozele articolului sunt preluate din arhiva personală a Cristinei Căpitănița și din arhiva foto a Asociației Industrii Creative.